Autorul articolului, Refik Sener, a citit cartea “Frysboxen i sovrummet” (“Congelatorul in dormitor”), in paginile careia Leili Falsafi descrie intr-un mod artistic, drumul sinuos si plin de ghimpi pe care l-a parcurs in societatea suedeza.
Refik Sener considera “dorinta disperata a lui Leili Falsafi de-a deveni suedeza”, asa cum: “Ca om, devii cel mai adevarat, atunci cand reusesti sa semeni cu persoana langa care ai visat ca o sa fii.”
Leili Falsafi reflecteaza asupra subiectului integrarii, prin propria ei experienta.
Leili avea numai 10 ani, cand a venit in Suedia, impreuna cu familia ei din Iran. Si-a dat seama din timp, ca daca vroia sa aiba succes aici, era fortata sa rupa legaturile cu trecutul – si ea dorea sa aiba succes.
De aceea, ea a luat decizia sa devina suedeza. Punct. Ea avea sa se integreze si sa-si faca intrarea in cel mai central punct al societatii. Indiferent de pret.
Leili a renuntat la cele doua limbi pe care stia sa le vorbeasca, turca-azerita, limba materna si persiana, a doua limba. Si-a abandonat traditiile din tara ei si a adoptat modul suedez de a trai.
A devenit pe parcurs o campioana in a descoperi semnale subtile in viata de zi cu zi si totodata, sa valorifice punctele care aratau lucrurile pozitive in “masuratorul de integrare” si in acelasi timp, punctele negative, adica ce era inacceptabil.
In perioada copilariei autoarei, in Stockholm – Märsta, cumparaturile de carne de pui ieftina, in cantitati mari, era un semn clar de neintegrare. Si la fel – procurarea unui extracongelator unde sa se pastreze pachetele de pui, si care in lipsa de spatiu, a fost instalat in dormitorul parintilor.
Apoi, cand isi exprima propriile pareri in legatura cu alti imigranti neintegrati in societate, asemeni ei, era ceva pozitiv pentru Leili.
Dar nu se putea compara cu visul de a cumpara un apartament in cea mai centrala zona din Stockholm, ceea ce insemna ceva extraordinar in cariera integrarii.
Leili Falsafi povesteste repede, amuzant si sincer. Tonul ei este ironic, in mod constant. Increderea ei, care este aproape patologica – aceea ca nu trebuie sa calci gresit pe drumurile care duc spre suedizare-idealul suedez – primeste in final efectul pe care scriitoarea il doreste.
Povestirea despre drumul ei spre integrare, este prezentata ca o oglinda pentru cititor, unde in mod clar se distinge limitarea si ingradirea suedeza – ideea de superioritate si siguranta de sine, ideea de aversiune si respingere a tot ceea ce este strain si interpretarea naiva, vazuta cu un singur ochi, a situatiilor care se abat de la cotidian.
Cititorul devine constient de cerintele enorme, la care viata de zi cu zi ii supune pe imigranti, ca acesti indivizi sa poata reusi sa patrunda, macar la intrarea in comunitate.
Se realizeaza presiunea puternica la nivel psihic – aceasta materie neagra, de “nespuse” (cerinte subtile) trebuie invatata de copiii, de diferite nationalitati, care cresc in Suedia.
In mod similar, pretul, care multi sunt fortati sa-l plateasca, ca sa se simta inclusi in societate.
Calatoria spre integrare a autoarei, in perioada sa de copilarie (anii `80) apartine de trecut si Leili Falsafi spera sa nu se mai repete evenimente de acest fel in existenta ei.
Viata de zi cu zi si societatea suedeza, incontestabil s-au imbunatatit, prin intelegere a ceea ce este strain si diferit. Dar si asa, inca mai este un drum destul de lung de parcurs, afirma autoarea.
Viitorul trebuie sa fie bazat pe dialoguri-comunicare, negocieri si dezbateri legate de evolutia societatii, mai degraba decat a pune in prim-plan diferentele noastre categorice si limitele la ceea ce poate fi sau nu tolerat, scrie autoarea in episoadele cartii.
Cetatenia sa fie bazata pe respect mutual si nu pe un drum cu sens unic si care condamna ce iese din comun.
Cartea “Congelatorul in dormitor” interactioneaza cu propria poveste a autoarei si ideile ei principale despre integrare si includere in societate. Leili Falsafi isi descrie propriile ei experiente, care se clarifica, in opinia ei – prin drumul ales de Suedia spre a deveni o societate pluralista.
Chiar daca Leili este critica privind drumul catre integrare, pe care ea, involuntar, l-a parcurs inca din copilarie, nu exista nici macar o picatura de amaraciune in modul ei de-a povesti.
Leili Falsafi este fericita cu viata ei, in ciuda sacrificiilor pe care a fost fortata sa le faca, deoarece ea a devenit ceea ce si-a propus.
Are o cariera de succes ca psiholog si consultant la diverse organizatii. Este este implicata activ si participa la dezvoltarea societatii. Prin propriile-i puteri si-a facut loc in cea mai centrala parte a societatii.
Dar ea a devenit ce-a visat sa devina – suedeza?
Raspunsul depinde in intregime in functie de cum defineste fiecare, “suedez”.
Daca dai la o parte cetatenia, ca un criteriu final, ea indeplineste criteriile si se poate numi suedeza.
De semenea, daca ai ca punct de plecare identitatea culturala ca masurator; limba suedeza; cunostinta despre viata de zi cu zi din societatea suedeza - care este vizibila; apoi sistemul codificat - care este ascuns; cunostintele si sentimentele pentru mostenirea culturii suedeze – in final, Leili Falsafi – este probabil mai suedeza decat multi altii.
Dar, atata timp cat viata de zi cu zi din societatea suedeza ii intoarce spatele adevarului scris in paginile cartii si daca se iau in calcul cerinte veritabile in legatura cu originea, culoarea pielii si sange – atunci, Leili Falsafi – nu va fi niciodata ceea ce ea a visat sa fie si va ramane ce este intr-adevar.
Sursa: HD.se – Klarsynt och ironiskt om svenskheten
