Istoria rromilor suedezi (I)

Masurile luate de autoritatile din Suedia impotriva rromilor

De-a lungul istoriei, autoritatile suedeze, au luat o serie de masuri impotriva comunitatii de rromi. In acest sens sunt prezentate:

Anul 1515 - In carti istorice se poate citi ca, la 01 octombrie 1515 tiganilor “le era interzis sa stea in orase, astfel ca acestia nu puteau locui in perimetrul orasenesc, pe motiv ca erau pungasi si hoti”. “Cu timpul, nu s-a mai auzit nimic despre «turma» asta si cel mai probabil, au parasit tara”.

Anul 1550 - Se stie ca in timp s-au asezat alte grupuri de tigani aici, si asta deoarece, periodic, s-au facut arestari de catre autoritati impotriva tiganilor. Gustav Vasa (rege la timpul respectiv) ii percepea pe acestia ca pe “o adunatura de tradatori”.
Astfel, in anul 1550, Gustav Vasa a trimis o scrisoare omului sau de incredere din regiunea Östergötland, in care a poruncit ca tiganii sa paraseasca tara de urgenta. Tiganii ar fi primit o perioada de gratie, dar “daca era sa fie vreunul gasit in tara – dupa expirarea timpului, acesta avea sa fie pedepsit cu moartea, fara mila”. Fiii regelui Gustav Vasa “au dus mai departe politica dura a tatalui indreptata impotriva tiganilor”.

Anul 1560 – Pana si Biserica a avut o atitudine partinitoare, neprietenoasa si ostila in privinta tiganilor. In anul 1560, arhiepiscopul Laurentius Petri a declarat ca “preotii nu au voie sa aibe niciun contact cu tiganii, nici macar sa le boteze copiii sau sa-i ingroape”.
Cu toate acestea, un preot din orasul Sigtuna s-a opus arhiepiscopului si a botezat un tigan, din iubire crestina. Dupa acest gest, preotul a primit o scrisoare in care arhiepiscopul i-a facut observatie: “Sunt uimit si suparat in legatura cu ce-ai facut tu, pentru ca de multe ori te-am avertizat sa nu te familiarizezi cu poporul asta rau”.

Anul 1617 - Intr-o scrisoare adresata Parlamentului in Örebro, in anul 1617, preotii au sustinut ca “toti tiganii sa fie expulzati de pe teritoriul Suediei”. Regele a dat un raspuns scurt si concis: “Sa fie expulzati din tara!”

Anul 1637 - Primul decret de lege privind tiganii din Suedia, a fost dat de autoritatea regala, la data de 28 iulie 1637. Duritatea si intensitatea decretului, face ca acesta sa fie probabil unic in istoria de drept a Suediei.
In decret se preciza ca “toti barbatii ar trebui sa fie spanzurati, in timp ce, femeile si copiii deportati inafara tarii, pana la data de 08 noiembrie 1637″. In cazul in care cineva se abatea de la ordin, fiind gasit in tara dupa termenul stabilit – tolerat de guvernator, porunca din partea acestuia, era ca “toti sa fie omorati fara un proces de judecata”. Legislatia nu s-a luat in consideratie intocmai, astfel ca, “statul s-a multumit doar sa-i deporteze pe tigani”.

Anul 1675 – Cea mai mare parte a comunitatii tiganesti a fost obligata sa se inroleze in armata. Razboaiele mari din preajma anilor 1600 au fortat ca toti barbatii sa participe la razboi, indiferent de varsta sau de calitati. Pe continent a devenit din ce in ce mai obisnuit ca tiganii sa fie recrutati in armata, mai ales in pozitia de soldat trimis in recunoastere.
In anul 1675, regele a dat o lege prin care obliga ca “toti tiganii sa se inroleze in armata”.

Anul 1747 – a adus multe reglementari referitoare la tigani. Cele introduse in anii 1600-1700, au fost compuse intr-o singura propunere, sub denumirea de “Reguli pentru tigani”, aprobata si publicata la 24 martie 1748 – “Majestatea Sa Regele, prin legislatia domniei sale, ce s-a dovedit a fi milostiva fata de tigani si alti oameni fara capatai care umblau prin tara”.
De fapt, ca si inainte, intentia reala a fost, ca “sa se intervina impotriva invaziei de tigani pe teritoriul tarii”.

Anul 1896 - s-a format o Comisie care avea sa investigheze intrebarea, in ce constau: “actiunile prin care dorea sa se ajute la o crestere potrivita pentru copiii needucati si neglijati”.
Ideea guvernului a fost ca acesti copii sa fie separati de parinti, urmand sa fie crescuti in camine apartinand statului.
Aceasta initiativa nu a fost aprobata de Comisie. Propunerea Comisiei a fost ca parintii sa abandoneze viata de pe drumuri si sa incerce sa-si gaseasca apartamente pentru o viata stabila.

Anul 1914 - s-a introdus o noua legislatie, care fusese scoasa din functiune pe parcursul anului 1954 . In conformitate cu aceasta legislatie, “tiganilor le era interzis sa intre pe teritoriul
Suediei”.

Anul 1922 - Comitetul pentru Saraci a precizat la vremea respectiva ca “in gandirea autoritatilor, introducerea tiganilor in societate, constituia o problema fara solutie, singura cale ramasa fiind aceea de expulzare a tiganilor”.
Sursa: “Myndighetsåtgärder genom historien” – “Masurile luate de autoritati impotriva rromilor, de-alungul istoriei”