Opinii cu privire la imigranti

Cometarii sosite din partea cititorilor, cu referire la imigranti, la eliza.suedia.se:

at 06.01.09 20:35 cocoshel stared and said…
Irakul este probabil cea mai secularizata tara din Orientul Mijlociu. Irakienii sint in general bine instruiti si educati. O mare parte a imigrantilor din Irak apartin minoritatilor crestin-ortodoxe din Irak.

In special asirienii au o comunitate foarte numeroasa in Suedia. Sint foarte bine integrati in Suedia si foarte multi din micii intreprinzatori din restaurante,servicii si comert apartin acestei minoritati. Muncesc enorm de mult, se intretin singuri si creaza ca antreprenori locuri de munca, inclusiv pentru suedezi. Majoritatea restaurantelor mici si mijlocii, frizeriilor si chioscurilor din Stockholm sint in proprietatea asirienilor crestin ortodoxi.

Statistica suedeza este foarte bine pusa la punct. Tehnocratii si analistii sint cei care propun politicienilor suedezi solutiile in privinta imigrarii pe baza datelor statistice. In tara asta nimic nu este lasat la voia intimplarii, totul este calculat fara sentimentalisme patriotice ieftine. Solutia e simpla:scade natalitatea trebuie sa crestem numarul imigrantilor alta solutie nu exista. Statistica suedeza are o documentare foarte buna asupra efectelor emigrarii si depopularii in masa de acum 100 ani.

Orasele mici din mijlocul Suediei sint amenintate serios in ziua de azi de depopulare. Se pot cumpara apartamente in aceste orase si cu 500 de euro si nu exista cumparatori.

Chiar daca nu se striga in gura mare politica suedeza incurajeaza imigrarea din Irak. Probabil statistica totala pe esantionul etnic irakian arata pozitiv. Suedezii au si o politica pe termen lung si foarte lung. Probabil acolo cistigurile sint mult mai mari si loc este suficient in tara asta atit de mare si nepopulata.

at 06.01.09 21:36 xidus stared and said…
In principiu, ideea de fi o tara libera in ceea ce priveste imigrarea nu este deloc o idee rea. Dupa cum se vede insa din alte tari europene care au primit imigranti de cateva decenii (de ex. Franta, Germania) daca nu ai de la inceput un sistem care sa-i integreze “imediat”, se risca formarea de ghetouri cu care apoi ai multe probleme.
Este si de inteles.. ei vin dintr-o alta cultura si mentalitate unde valorile europene le sunt straine. Unii le vor prelua mai repede, altii mai lent. Insa aducand “peste masura” imigranti intr-un timp prea scurt se va ajunge la un numar prea mare ca tara respectiva sa poate sa-l absoarba din punct de vedere al valorilor.

Si atunci se va intampla si in Suedia ceea ce in Paris sau Berlin s-a intamplat…cartiere exclusive de imigranti de o anumita origine care vor fi extrem de greu (daca nu imposibil) de integrat. Ei traiesc acolo o lume paralela. Au bazarul jos, femeile cumpara de acolo, isi mentin anumite chestii traditionale total incompatibile cu valorie europene, nu invata limba tarii “gazda” (pentru ce, cand in cartier se vb limba ta), etc…majoritatea nu mai ies din acel cartier..rezultat..tinerii evident nu se vor putea integra…de aici..incepe “distractia”… fara educatie si locuri de munca incepi sa injuri tara care ti-e gazda… scandalul e programat… cred ca aici este marea problema de care se va lovi si Suedia daca nu va studia atent ce s-a intamplat odata cu venirea imigrantilor “in masa” in Germania si Franta.

Repet, e f. binevenita ideea de a lasa imigrantii sa vina, numai cred ca trebuie adusi pe rand (imi cer scuze, suna á la Auschwitz, stiu), pentru a nu se forma ghetouri si a avea suficient timp a-i integra…cred ca vor avea de castigat si imigrantii si cetatenii “de bastina”.

at 06.01.09 23:34 cocoshel stared and said…
Exista probabil mai multe viziuni asupra integrarii imigrantilor in societatile gazda. Una ar fi cea liberala in care statul se amesteca cit mai putin in viata cetatenilor si asupra felului in care acestia vor sa-si formeze viitorul.
Imigrantul este liber sa faca ce vrea dar nici nu-i ofera nimeni vreo subventie din start. Statele Unite sint exemplul cel mai bun. In 200 de ani au devenit cea mai puternica si mai prospera natiune din lume si a integrat continuu imigranti din toate colturile lumii si de toate religiile.

In Europa de Vest imigrantul este din start un individ suspect. Statul doreste sa aiba un control total al imigratiei si imigrantilor. A fost construit un aparat de control urias cu sisteme de subventie pentru “acceptarea” controlului.

In America este important ce prestezi ca individ. In Europa cine esti ca origine sociala sau origine. Rezultatele se vad cu ochiul liber. Indivizii cei mai bine pregatiti si motivati, creierele cele mai bune emigreaza in America care devine din ce in ce mai puternica si bogata.
Sa fie oare un sistem care functioneaza mai bine sau sa fie alte categorii de oameni care

Segregarea nu este o problema

Autorul, Håkan Boström, este de parere ca:
«Politica de integrare nu a functionat si majoritatea este de acord cu acest aspect.

Segregarea in ceea ce priveste locuintele, precum si concentrarea imigrantilor in suburbiile zonelor urbane, reprezinta cauza majora. “Daca se privesc superficial aceste aspecte, totul pare a fi in ordine”.
In contrast cu problemele din orasele mari, localitatile mici sunt slab populate, de exemplu in provincia Småland, care este “maestru la integrare”.

Din partea social-democratilor, Mona Sahlin s-a gandit ca refugiatii, care au primit permis de sedere sa fie ajutati sa locuiasca, maxim doi ani, in comune speciale desemnate de Migrationsverket.

Moderatii merg pe o varianta asemanatoare. Insa, pana la ora actuala s-au limitat pana la indrumarea noilor azilanti in localitati mai putin aglomerate de imigranti, in asa fel incat, sa se evite excluderea acestora din societate.

Intrebarea este doar daca, segregatia in sine, trebuie sa insemne si excludere, in acelasi timp? “Concentrandu-se pe segregare prea mult, se pierde scopul initial”.

Conform unui studiu, realizat de Universitatatea din Malmö (publicat – 11.12.’08), mai de graba refugiatii care si-au ales singuri locuintele, printre compatrioti, au reusit sa se integreze mai rapid si mai bine in societate,

In Suedia, romii au propria scoala

Scoala Agnesberg, situata la N-E de orasul Göteborg, si-a inceput activitatea cu subventii de la stat (Consiliul pentru Educatie) in ianuarie 2007 si este scoala unde studiaza numai tigani.
Nivelele de educatie sunt impartite in: nivel Pregatitor, nivel Primar si nivel Gimnazial (Förberedande grundskola, Grundskola, Gymnasium).

Pe site-ul scolii scrie ca, scopul principal il reprezinta acela de “lansare in societate”. In prezent exista o propunere de lege ca scoala sa devina independenta (autonoma) sub conducerea regiunii Västra Götaland. O parte din reprezentatii regiunii, este de acord cu propunerea.
Numai in regiunea Västra Götaland se afla aproximativ 10.000 de tigani.
Sursa: info14.com – “Zigenare får egen folkhögskola” (“Tiganii au propria scoala”)

“Romii din Göteborg au nevoie de studii pentru a nu ajunge in umbra societatii”, precizeaza Kieth Palmroth, reprezentanta romilor care ii sustine pe acestia in prima scoala adresata romilor - Romska Folkhögskolan. Scoala are locatia in zona Angered (Göteborg). “Pentru romi, scoala nu a fost ceva prioritar pana acum. Si acesti oameni, cu putine cunostinte, sunt vulnerabili si expusi mai mult la pericole”. (…)
Sursa: Expressen – “Här står fördomar på schemat” (“Programa scolara este criticata sever”)

Scoala Agnesberg este prima de acest gen deschisa in regiunea nordica. Scoala a fost inaugurata in toamna anului 2007 (21.09.2007) de catre printesa Victoria. Aici studiaza romi adulti proveniti din diferite

Refugiatii irakieni din Suedia si situatia lor

Dintre toate tarile occidentale care au primit refugiati din Irak, nici una nu a facut mai mult decat Suedia. Peste 18.000 de irakieni au cerut azil in Suedia in anul 2007, si altii sosesc in fiecare saptamana.
Dar unele orase par sa aiba probleme cu integrarea noilor veniti, ceea ce a declansat o dezbatere la nivel national privind chestiunea imigrarii.

Unul din aceste orase, Södertälje, se afla la 35 de kilometri de Stockholm. Un amestec de sudeza, araba si limba asiriana la scoala Ronna din Södertälje. Au loc cursuri preparatorii pentru copiii imigrantilor nou sositi, urmarind integrarea lor cat mai rapida in viata din Suedia. 80% dintre copiii de aici fac parte din familiile irakiene.

Jan, un baiat timid de 15 ani din Bagdad, a venit in Suedia acum doi ani cu parintii si o sora mai mica. “Nu-mi amintesc prea multe”, spune Jan, “doar ca erau multe bombe”. Reporter: Si cum e viata aici, in Södertälje, in Suedia? “Pai ce credeti, este foarte bine!” spune Jan. Reporter: S-ar mai întoarce inapoi? “Niciodata!”
Familia lui Jan a avut de suferit, pe motiv ca erau membri ai minoritatii crestine a asirienilor din Irak.

Au ales orasul Södertälje fiindca de decenii aici au gasit refugiu crestini din tot Orientul Apropiat, din Turcia, Siria, Liban si Irak.

“Pentru noi este o chestiune de viata si de moarte. Daca stai, mori. Daca pleci, traiesti. Nu ai prea multe optiuni.”  Este ceea ce spune un medic in varsta de 26 de ani, care a fugit din Bagdad, dupa ce extremistii musulmani au amenintat ca-l omoara. Acum, face cursuri de pregatire pentru a putea practica medicina in Suedia.
“Am fost tratat aici mai bine decat in propria mea tara. M-am simtit om. Nu mi-a mai fost teama. Suedia n-a mai avut razboi de 400 de ani, asa ca nu te astepti la razboi. Te simti in siguranta, si asta te face sa te simti mai uman”, spune medicul irakian.

Dar sistemul suedez de azil, foarte liberal, care le permite imigrantilor sa aleaga unde vor sa locuiasca, a creat o problema.
Circa 5.000 de crestini irakieni au sosit la Södertälje, de cand a inceput razboiul din Irak, si acum locuiesc pana la 15 persoane intr-un apartament,

Istoria rromilor suedezi (II)

Masurile luate de autoritatile din Suedia impotriva romilor

In jurul anului 1930 – tiganii au inceput sa actioneze. Johan Dimitri Taikon a propus in repetate randuri, prin scrisori adresate regelui, intre anii 1936-1943, ca sa se gaseasca o rezolvare a problemei amenajarii de scoli pentru copiii-tigani.
Cu toate insistentele, nu s-a luat nicio masura in acest sens, de catre autoritati. S-a facut o statistica la vremea respectiva care includea tiganii si totodata, persoanele fara adapost din tara, numarul acestora ridicandu-se la circa 500.

Katarina Taikon a luptat impotriva nedreptatii, toata viata. Tatal sau a locuit in Suedia 40 de ani si nu putea primi cetatenie, deoarece nu stia sa scrie si sa citeasca. In anul 1963, Katarina Taikon, a scris cartea “Zigenerska” (“Tiganca”).

Katarina Taikon si sora ei Rosa, de asemenea, au demonstrat la data de 01 mai, in fata tuturor suedezilor, ca tiganii, indiferent de nationalitate, ar trebui sa aiba aceleasi drepturi. Cerintele acestora, privind

Istoria rromilor suedezi (I)

Masurile luate de autoritatile din Suedia impotriva rromilor

De-a lungul istoriei, autoritatile suedeze, au luat o serie de masuri impotriva comunitatii de rromi. In acest sens sunt prezentate:

Anul 1515 - In carti istorice se poate citi ca, la 01 octombrie 1515 tiganilor “le era interzis sa stea in orase, astfel ca acestia nu puteau locui in perimetrul orasenesc, pe motiv ca erau pungasi si hoti”. “Cu timpul, nu s-a mai auzit nimic despre «turma» asta si cel mai probabil, au parasit tara”.

Anul 1550 - Se stie ca in timp s-au asezat alte grupuri de tigani aici, si asta deoarece, periodic, s-au facut arestari de catre autoritati impotriva tiganilor. Gustav Vasa (rege la timpul respectiv) ii percepea pe acestia ca pe “o adunatura de tradatori”.
Astfel, in anul 1550, Gustav Vasa a trimis o scrisoare omului sau de incredere din regiunea Östergötland, in care a poruncit ca tiganii sa paraseasca tara de urgenta. Tiganii ar fi primit o perioada de gratie, dar “daca era sa fie vreunul gasit in tara – dupa expirarea timpului, acesta avea sa fie pedepsit cu moartea, fara mila”. Fiii regelui Gustav Vasa “au dus mai departe politica dura a tatalui indreptata impotriva tiganilor”.

Anul 1560 – Pana si Biserica a avut o atitudine partinitoare, neprietenoasa si ostila in privinta tiganilor. In anul 1560, arhiepiscopul Laurentius Petri a declarat ca “preotii nu au voie sa aibe niciun contact cu tiganii, nici macar sa le boteze copiii sau sa-i ingroape”.
Cu toate acestea, un preot din orasul Sigtuna s-a opus arhiepiscopului si a botezat un tigan, din iubire crestina. Dupa acest gest, preotul a primit o scrisoare in care arhiepiscopul